Ziua de 1 ianuarie este ziua de început, fruntea unui an. Un an e foarte mare, cum mare este si Sfântul Vasile pe care Sfânta Biserica îl serbeaza la început de an si a carui Sfânta Liturghie o oficiem în Sfintele Biserici. Acest mare Ierarh este un adevarat Sfânt al dreptei credinte, numit de Sfântul Grigore Teologul “împaratul cuvintelor duhovnicesti”, “Ochiul Bisericii” si “Gura de foc a Duhului Sfânt”. La început de an ne amintim din nou ca vremea surge mereu, iar cu dânsa ne ducem si noi si ne apropiem de sfârsitul nostru, ne amintim ca suntem muritori. Odata l-a întrebat dascalul sau Euvul pe Sfântul Vasile: “care este adâncul filosofiei?” Iar el a raspuns: “adâncul filosofiei este cugetarea neîncetata la moarte!” Daca meditam mai des la moarte, ne ferim de pacat. Atunci când se înnoiesc anii, ar trebui sa zabovim mai mult cu privirea duhovniceasca la fântâna sufletului nostru. E curata sau tulbure? Trebuie curatata? Daca analizam cu atentie observam ca apa nu-i deloc atat de limpede pe cat crezusem. E tulbure de pacatele facute în anul care a trecut. Ar trebui sa facem un bilant al vietii noastre duhovnicesti. Sa ne întrebam la început de an, daca sufletul nostru l-am spalat în “baia nasterii de-a dura”, Sfânta Spovedanie, daca l-am hranit duhovniceste cu SfinteleTtaine, “merindea vietii vesnice” cum spunea Sfântul Vasile cel Mare.
În anul ce-a trecut de câte ori am poposit la “apa cea vie” la fântâna lui Iacov (Ioan, cap. 4, 1-30), la Sfâna Biserica, sa ne mai însetam în veci? De ce e tulbure apa din fântâna sufletului? Ne-am adapat de multe ori cu apele lumii si ale pacatelor, la fântâni cu apa moarta dupa cuvântul proorocului: “Poporul Meu, zice Domnul, M-a parasit pe Mine, izvorul apelor vii, si si-a sapat fântâni crapate, care nu tin apa”(Ieremia 2)
La început de an sa ne amintim ca viata noastra este o calatorie, ca suntem calatori straini pe pamânt. Însa viata noastra are un rost si o chemare pentru fiecare. Ioan Slavici spunea: “Viata e un dar nepretuit, dar numai daca sti cum s-o pretuiesti, si cum prin viata ta sa ti-o sfintesti.” O sfintim daca în decursul anilor împlinim poruncile lui Dumneze, daca ne agonisim cât mai multe fapte bune, daca atunci când ajungem la Sfârsit spunem cu Sfântul Apostol Pavel: “lupta cea buna am luptat, calatoria am plinit” (II Tim. 4,7). Un credincios pe pat de moarte spunea: - În noaptea asta va fi, Acasa, soptea el cu ultimele puteri. - Ce vrei sa spui cu asta, întreaba cei ai casei. - Un înger al Domnului Hristos a venit dupa mine, sa ma duca Acasa, la Domnul... grai muribundul. Si pleca Acasa, la Domnul. Ce moarte frumoasa! Dar trebuie sa crezi în viata vesnica, sa crezi ca cel credincios trece îndata din moarte la viata (Ioan 5,24), el doreste sa se înalte si sa fie împreuna cu Hristos (cf. Filip 1,23). La început sa îl luam din nou pe mântuitorul Iisus Hristos sa stea la cârma vietii noastre dupa cuvântul (Ps. 22): “Domnul este pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic... El ma paste în pasuni verzi si ma duce la ape de odihna.”
Dar la-nceput înseamna un drum mare catre nadejdea crestina. Nadejdea la început de an e totusi visul cel mai placut al omului, caci spune Sftntul Ioan Gura de Aur: “nimic nu-ti da puteri mai mari ca o nadejde buna... Sa avem nadejnea în nemurire, sa alergam la Iisus, Lumina lumii plina... Ca sa alunge din sufletul nostru noaptea pacatelor. Sa învatam la început de an, ca El e mila, iubirea, iertarea, viata - Alfa si Omega” (Apoc. 22.23... E Mântuitorul lumii.
Intram în noul an cu Iisus “Eu sun usa” (Ioan 10,9) usa mântuirii. “Dar ce faci, faci cu prudenta si gândeste-te la Sfârsit” caci “numai un pas este între noi si moarte” (I Regi 20,3). Un pas, o clipa! Azi suntem Aici, mâine putem fi Acolo. Aici e lumea în care ne pregatim pentru marea trecere. Acolo puteti fi Raiul sau Iadul! Raiul o viata cu Domnul, Iadul o viata fara El, cu placerile vietii. Doamne binecuvânteaza cununa anului ce-a început cu pace, sanatate, bucurii duhovnicesti pentru mântuirea sufletelor noastre... Amin!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu