Din mosi-stramosi, la români, în serile lui decembrie, satul capata o haina noua. Si nu ma refer numai la plapuma de nea, sau la copacii încarcati cu podoaba argintie ci mai degraba la sufletul primenit al oamenilor. Pluteste în aer o neliniste, un freamat, o stare de asteptare premergatoare a … CEVA
Ocupatiile zilnice împutinate de perioada specifica iernii fac ca taranul roman sa se opreasca din truda si sa se pregateasca pe-ndelete de marele praznic al NASTERII DOMNULUI.
Vazduhul miroase a fum, ograzile sunt animate de taiatul si pregatirea porcilor.
Cu câteva seri înainte de Craciun încep sa umble grupuri de colindatori. Se fac pregatiri în cetele de flacai pentru seara colindelor ce va urma.
Desi multe din colinde sunt foarte cunoscute, în seara aceea de taina ele au o rezonanta aparte. Simti cum sufletul ti se transforma, strabatut de un fior sfânt. Si oricât de cunoscuta ar fi colinda, este binevenita, niciodata plictisitoare. Ea, colinda, contine întotdeauna un sâmbure de gândire, de meditatie, de adevar religios.
Colindele nu descriu numai actiuni si fapte, ci dezvolta într-o forma simpla, specifica, îmbracata în haina cântecului si versului, adevaruri profund teologice: Buna Vestire, Nasterea Domnului ,fuga în Egipt, etc.
S-a reusit ca prin intermediul colindelor sa se transpuna în versuri, pe melodii, capitole întregi din Sfânta Scriptura. Acest lucru este un adevarat fenomen. Daca avem în vedere ca secole de-a rândul în biserica s-a vorbit oficial în limba greaca, latina si slavona, ca aproape toate cartile de cult erau scrise într-o limba neînteleasa enoriasilor, cum s-a reusit atunci ca adevarurile de istorie crestina si cele dogmatico-morale sa patrunda adânc în spiritualitatea româneasca?
Aici se vede puterea românului de a-si pastra si duce mai departe traditiile. Oricât de vitregiti am fost de soarta, am gasim în noi resursele de a transmite aceste obiceiuri care ne fac sa ne cunoastem radacinile si rostul.
Indiferent unde l-ar duce pasii vietii, românul îsi va aduce aminte cu nostalgie în decembrie de originile sale. Sufletul lui se va întoarce în satul în care s-a nascut, în locurile natale, si durerea despartiri va fi mai puternica decât oricând.
Vestea minunata a Nasterii Domnului înseamna de fapt vestea regasirii propriei entitati, duh românesc revarsat care-si cauta izvoarele.
Tocmai de aceea colindele trebuie pastrate cu sfintenie, ca o relicva scumpa din batrâni.
Ocupatiile zilnice împutinate de perioada specifica iernii fac ca taranul roman sa se opreasca din truda si sa se pregateasca pe-ndelete de marele praznic al NASTERII DOMNULUI.
Vazduhul miroase a fum, ograzile sunt animate de taiatul si pregatirea porcilor.
Cu câteva seri înainte de Craciun încep sa umble grupuri de colindatori. Se fac pregatiri în cetele de flacai pentru seara colindelor ce va urma.
Desi multe din colinde sunt foarte cunoscute, în seara aceea de taina ele au o rezonanta aparte. Simti cum sufletul ti se transforma, strabatut de un fior sfânt. Si oricât de cunoscuta ar fi colinda, este binevenita, niciodata plictisitoare. Ea, colinda, contine întotdeauna un sâmbure de gândire, de meditatie, de adevar religios.
Colindele nu descriu numai actiuni si fapte, ci dezvolta într-o forma simpla, specifica, îmbracata în haina cântecului si versului, adevaruri profund teologice: Buna Vestire, Nasterea Domnului ,fuga în Egipt, etc.
S-a reusit ca prin intermediul colindelor sa se transpuna în versuri, pe melodii, capitole întregi din Sfânta Scriptura. Acest lucru este un adevarat fenomen. Daca avem în vedere ca secole de-a rândul în biserica s-a vorbit oficial în limba greaca, latina si slavona, ca aproape toate cartile de cult erau scrise într-o limba neînteleasa enoriasilor, cum s-a reusit atunci ca adevarurile de istorie crestina si cele dogmatico-morale sa patrunda adânc în spiritualitatea româneasca?
Aici se vede puterea românului de a-si pastra si duce mai departe traditiile. Oricât de vitregiti am fost de soarta, am gasim în noi resursele de a transmite aceste obiceiuri care ne fac sa ne cunoastem radacinile si rostul.
Indiferent unde l-ar duce pasii vietii, românul îsi va aduce aminte cu nostalgie în decembrie de originile sale. Sufletul lui se va întoarce în satul în care s-a nascut, în locurile natale, si durerea despartiri va fi mai puternica decât oricând.
Vestea minunata a Nasterii Domnului înseamna de fapt vestea regasirii propriei entitati, duh românesc revarsat care-si cauta izvoarele.
Tocmai de aceea colindele trebuie pastrate cu sfintenie, ca o relicva scumpa din batrâni.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu