Daca în zilele noastre Avrigul este cunoscut în tara si chiar în strainatate prin “cazul Mailat” care nici macar nu este originar din Avrig, apoi avem datoria imperios necesara de a rascoli trecutul Avrigului si a aduce la lumina contemporanilor nostri oameni si fapte demne de localitatea noastra.
În 2 iunie al fiecarui an se sarbatoreste ziua eroilor, se depun flori la troita din curtea bisericii ortodoxe din Avrig. Participa elevi si profesori, oficialitati, dar nimeni n-a evocat macar o personalitate dintre cei înscrisi pe troita.
M-a impresionat în mod deosebit destinul tânarului locotenent Radutiu Vasile, absolvent de Scoala Militara, în vârsta de 23 de ani, care si-a jertfit viata în floarea vârstei si a murit eroic.
Eroismul lui este dublu: odata pentru fapte militare si apoi pentru suferintele pricinuite de pângarirea trupului fara viata de catre inamicii unguri.
Marturisiri zguduitoare ale unui camarad de campanie, locotenent Bichiceanu Virgil, din Regimentul 92 infanterie Orastie, care a consemnat faptele eroice ale tânarului locotenent Radutiu Vasile. Camarazi fiind de regiment, acesta povesteste cum tânarul Locotenent Radutiu ramânând fara niciun ofiter la cele doua plutoane cu care a ramas pe linia de atac ca sa opreasca puhoiul unguresc, disperat comanda si executa, trage cu mitraliera pâna când deodata cade jos cu pieptul pe ea, în timp ce se trimiteau ultimele oteluri spre dusmani. A murit îmbratisându-si mitraliera ca si cum un tânar la 23 de ani îsi îmbratiseaza prima iubita la plecare. Oare avea timp la 23 de ani, luat de valul evenimentelor sa aiba o iubita? Cred ca nu ! Poate nici n-a cunoscut fiorii primei iubiri?!
Pe locul unde lupta înversunata a topit totul, pâna la ultima suflare, un pumn de eroi, în mijlocul carora locotenentul Radutiu Vasile a fost cel din urma jertfit.
Bruma de soldati ce au mai ramas în viata l-au gasit pe comandantul lor, trântit în iarba, dezbracat complet, ca un Hristos, strapuns de sulite pe tot corpul si batjocorit de dusmani.
Jefuit de haine si de tot ce avea asupra lui, cu trupul plin de taieturi si rani, a trebuit, el, locotenentul Radutiu Vasile sa pecetluiasca pentru vesnicie suferinta stramosilor sai de veacuri.
În 2 iunie al fiecarui an se sarbatoreste ziua eroilor, se depun flori la troita din curtea bisericii ortodoxe din Avrig. Participa elevi si profesori, oficialitati, dar nimeni n-a evocat macar o personalitate dintre cei înscrisi pe troita.
M-a impresionat în mod deosebit destinul tânarului locotenent Radutiu Vasile, absolvent de Scoala Militara, în vârsta de 23 de ani, care si-a jertfit viata în floarea vârstei si a murit eroic.
Eroismul lui este dublu: odata pentru fapte militare si apoi pentru suferintele pricinuite de pângarirea trupului fara viata de catre inamicii unguri.
Marturisiri zguduitoare ale unui camarad de campanie, locotenent Bichiceanu Virgil, din Regimentul 92 infanterie Orastie, care a consemnat faptele eroice ale tânarului locotenent Radutiu Vasile. Camarazi fiind de regiment, acesta povesteste cum tânarul Locotenent Radutiu ramânând fara niciun ofiter la cele doua plutoane cu care a ramas pe linia de atac ca sa opreasca puhoiul unguresc, disperat comanda si executa, trage cu mitraliera pâna când deodata cade jos cu pieptul pe ea, în timp ce se trimiteau ultimele oteluri spre dusmani. A murit îmbratisându-si mitraliera ca si cum un tânar la 23 de ani îsi îmbratiseaza prima iubita la plecare. Oare avea timp la 23 de ani, luat de valul evenimentelor sa aiba o iubita? Cred ca nu ! Poate nici n-a cunoscut fiorii primei iubiri?!
Pe locul unde lupta înversunata a topit totul, pâna la ultima suflare, un pumn de eroi, în mijlocul carora locotenentul Radutiu Vasile a fost cel din urma jertfit.
Bruma de soldati ce au mai ramas în viata l-au gasit pe comandantul lor, trântit în iarba, dezbracat complet, ca un Hristos, strapuns de sulite pe tot corpul si batjocorit de dusmani.
Jefuit de haine si de tot ce avea asupra lui, cu trupul plin de taieturi si rani, a trebuit, el, locotenentul Radutiu Vasile sa pecetluiasca pentru vesnicie suferinta stramosilor sai de veacuri.
Iata pentru ce consider ca acest tânar este de doua ori erou pentru virtutile militare si erou pentru suferintele trupesti, ce a trebuit sa le îndure dupa moarte provocate de inamicii unguri, care i-au ciopârtit trupul cu taieturi de cutit.
La 2 iunie 1922 o delegatie a Regimentului 92 Infanterie din Orastie condusa de Maior Alexandru Madgeru au venit aici la Avrig, pentru comemorarea Loc. Radutiu Vasile, cinstindu-i memoria cu coroane de flori, parastas la biserica, pelerinaj la cimitir si bine înteles evocarea personalitatii tânarului erou militar, cazut eroic, pe câmpul de lupta de la Tisa, localitatea Törkszentniklos.
Cu acea ocazie, delegatia Regimentului 92 Infanterie a predat pentru scoala primara din Avrig 200 volume, propunând ca biblioteca scolii si strada pe care locuia tânarul ofiter sa-i poarte numele, dar nu s-a facut nimic!
Nimeni n-a scotocit trecutul si sa pretuiasca asa cum se cuvine acei oameni, care s-au jertfit pentru tara si popor.
Asemenea eroi merita din plin sa ocupe un coltisor în Muzeul Avrigului pentru a fi o marturie vie a eroismului, patriotismului si spiritului de sacrificiu a celor ce s-au nascut, au trait putin si au facut parte din comunitatea avrigeana.
Iata cine au fost stramosii nostri!
Treziti-va din loterie oficialitati ale Avrigului si cinstiti cum se cuvine niste eroi precum Locotenent Radutiu Vasile sau Ministrul Stoica Vasile si toti eroii trecuti pe troita din curtea bisericii ortodoxe.
Merita sa fie publicate în paginile revistei “Avrigul din noi” fragmente din jurnalul de campanie a Locotenentului Bichiceanu Virgil, unde face referiri la eroul avrigean din Razboiul din 1919.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu