Poveste despre îngerul Iov - Doctorand Radu Vasile Chialda

Mi s-a furat NeSimtirea
Si-a fost dusa în turnul de fildes
Al Marelui NeSimtit al Universului.

Apoi mi s-au furat aripile nevazute
Si-au fost expuse într-un cub de plasma
La Muzeul Inter-Galactic
Al Aripilor Lepadate de Îngeri.

Iar când am ramas fara Sfintenie
Am devenit Om…
Un actor la Teatrul lui „D”.

Postasul Caii Lactee
Ma înstiintase ca „D” ma doreste în Legiunea Straina…
Am devenit Caraus de Suflete Ratacite în Spatiu
Si eram platit cu frânturi de NeSimtire.

Negustorul de Suflete Ratacite
M-a înselat la Cântar…
Mintise în raportul de rascumparare
Si-am fost acuzat de abuz.

Aripile mi se regenerau greu,
Dar îmi pierdusem de-acum
Instinctul zborului.
Fusesem transformat în regizor
Si înca mai visam la Hainele Sfinteniei;
Manastirile Sacre de la Poalele Carului Mare
Îmi pareau totusi prea sarace
Sa-mi întretina vie speranta.

Mi-am recâstigat NeSimtirea…
Scenaristul îmi cumparase pelerina
Cu implanturi de Aripi de Înger,
M-am îndragostit de o actrita de pe alta planeta
Si mai primisem o Sticluta de Sfintenie.

Era destula eternitate…
Nu mai masuram Timpul în Ere Lumina,
Iar furnicaturile Sfinteniei
Au început sa-mi arda înfatisarea de Om.

Nu mai simt, nu mai sunt Om
Am aripi noi, iar Muzeul Inter-Galactic
Al Aripilor Lepadate de Îngeri
A ramas doar cu autograful meu
Si cu biletele vândute.
Nu mai sunt actor, nu mai joc teatru…
Nu mai primesc telegrame de la „D”.
Acum îi stau alaturi
Mai Sfânt ca Niciodata.

Mai Marele NeSimtit al Universului
A pierdut biciul cu numele meu
Si-a trebuit sa ma plânga.

Peisaj Celest - Preot Vasile Gafton

Ati privit vreodata în noaptea de vara
Cu ochii mariti de mirare adânca
Cum, iute ca gândul, iara si iara
Din cer pe pamânt se abate vreo stânca?

Oh!... visele noastre sunt stele si sori,
Luceferi si lune, cometi calatori
Ce-ti pierd dup-o vreme lucirea, misterul
Si cad pe pamânt pustiindu-ne cerul.

Ne-nchidem visarea în lut si-n tarâna,
Uitam de-nnãltimi si de zmei si de zâna
Si fara de timp ni se scurge viata
Precum si-un surâs ne strafulgera fata.

Mai da-ne Stapâne un cer plin cu stele,
Mai stinge din vrajba, din ura, din rele;
Rasai-ne vise în somnul tihnit
Si umple iar lumea de dor de iubit!