Maria se preumbla,
Vrând lacas a-si cauta,
Cauta-n sus si cauta-n jos
Bate vântul friguros,
Ne-având vesmânt de-ajuns
Sa nasca pe Domnul Sfânt.
- Buna seara mai Craciune,
Zise Maria cele bune,
- Lasa-ma în patul tau
Ca sa nasc pe Dumnezeu.
Dar Craciun asa zicea:
Patul meu nu ti l-oi da,
Dute-n grajdul cailor,
Ori în ieslea boilor
Caci aicea n-ai ce face,
Nu te las sa nasti în pace.
Si-atunci Maria pleca,
Si merghea pâna afla,
O pestera si intra,
Intra într-ânsa plângând,
Durerile-o cuprinzând,
Iar când sta si odihnea,
Caii-ncep a tropoi
Si iepele-a rânchezi,
Maria le cuvanta
Cailor si dragilor,
Stati pe loc nu tropoiti
Ca durerile-mi mariti,
Dar caii n-au ascultat
Maria i-a blestemat:
Fir-ati voi cai blestemati,
De mâncat sa n-aveti sat,
Si cu oricata mâncare
Sa n-aveti îndestulare.
Si cum sta si odihnea
Boii-ncep a rumega,
Maria le cuvanta,
Boilor si dragilor,
Stati pe loc nu rumegati,
Linistea mi-o tulburati.
Boii-ndata-au ascultat,
Maria s-a asezat,
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu